Acreditivul documentar

Acreditivul documentar

Cuprins:

9.1 Definiţie, părţile participante la acreditivul documentar

şi principalele etape în derularea acestuia

9.2 Tipuri de acreditive documentare

9.3 Documentele prezentate băncii în cazul acreditivului documentar

9.4 Elementele generale privind acreditivul documentar

9.5 Concluzii

9.1 Definiţie, părţile participante la acreditivul documentar

şi principalele etape în derularea acestuia

Ce este acreditivul documentar?

Un acreditiv documentar reprezintă angajamentul ferm asumat de o bancă la ordinul clientului său către o altă bancă solicitând băncii căreia îi este adresat să efectueze plata sau să accept sau să negocize o cambie la sau la ordinul unei terţe persoane – beneficiarul – contra unor documente solicitate în anumite termene şi condiţii.

În majoritatea băncilor din lume, acreditivele documentare sunt guvernate de un cod de practici emis de către Camera Internaţională de Comerţ şi Industrie de la Paris. Codul se numeşte „The Uniform Customs and Practice for Documentary Credits” (Reguli şi practici uniforme pentru acreditivul documentar). Ultima variantă a acestor reguli a fost actualizată în anul 1993.

Aceste reguli poartă numele de „ICC Publication No. 500”. În baza acestor reguli, acreditivul documentar reprezintă:

ü „un aranjament între un client şi o bancă care să efectueze o plată

către, sau la ordinul beneficiarului,

ü sau să plătescă sau accepte o cambie trasă de către beneficiar,

ü sau să autorizeze o altă bancă să efectueze o astfel de plată, sau săplătescă, sau accepte, sau

ü să negocieze cambii, contra documentelor solicitate, în onformitate cu termenele şi condiţiile stipulate în contract.”

Procedura acreditivului constă în emiterea unui acreditiv în favoarea

exportatorului (beneficiar) de către banca importatorului (banca emitentă)

la cererea importatorului (ordonator).

Mecanisme valutare

Schema acreditivului documentar constă în:

Principalele etape în desfăşurarea acreditivului documentar sunt:

♦ încheiarea contractului de comerţ internaţional între importator şi exportator prin care se stipulează că cei doi sunt de acord ca plata să se

efectueze prin acreditiv documentar.

♦ exportatorul îşi pregăteşte mărfurile pentru expediere.

♦ importatorul îi solicită băncii sale deschiderea unui acreditiv documentar.

♦ banca importatorului (banca emitentă) emite acreditivul documentar (în

cazul în care consideră că importatorul are credibilitate) incluzând în el,

în mod detaliat, documentele pe care exportatorul le va prezenta.

Acreditivul documentar se trimite apoi băncii exportatorului.

♦ banca exportatorului (banca notificatoare) îl notifică pe exportator

despre faptul că acreditivul a fost primit, dupa care exportatorul livrează

documentele pentru a demonstra că marfa a fost trimisă. Trimiţând

documentele, în conformitate cu termenii acreditivului, exportatorul

poate fi sigur de efectuarea plăţii.

Acreditivul documentar

♦ exportatorul trimite marfa importatorului.

♦ exportatorul prezintă documentele pentru a arăta că marfa a fost

expediată.

♦ banca exportatorului verifică documentele şi dacă ele sunt:

A) corecte – se efectuează plata exportatorului, iar documentele sunt

trimise băncii importatorului care apoi va plăti înapoi băncii

exportatorului;

B) incorecte – exportatorul va trebui să obţină documente noi.

♦ dacă documentele sunt corecte banca importatorului va plăti băncii

exportatorului aşa cum s-a stabilit în acreditiv.

♦ importatorul va primi documentele şi îşi va prelua marfa.

Documentele utilizate în derularea acreditivului documentar sunt în general aceleaşi documente utilizate şi în cazul incasso-ului (facturi, documente de transport şi documente de asigurare).

Aşa după cum aţi observat în schema prezentată, părţile implicate în acreditul documentar sunt:

1. Ordonatorul. Importatorul sau ordonatorul este responsabil de iniţierea acreditivului. El va completa un formular de deschidere de acreditiv adresat băncii sale (vezi Anexa nr. 1, pentru un specimen românesc, sau Anexa nr. 2 pentru unul britanic) detaliind termenii şi condiţiile acreditivului. În general, termenii şi condiţiile acreditivului constau în:

ü cât de mult se va plăti şi unde;

ü o descriere a mărfurilor;

ü o listă a documentelor de transport care va fi prezentată de către

beneficiar;

ü datele între care mărfurile vor trebui să fie expediate şi documentele prezentate.

2. Banca emitentă. Aceasta va fi în mod normal banca ordonatorului.

Banca emitentă va verifica, de asemenea:

a) Dacă termenii şi condiţiile acreditivului sunt clare şi concise;

b) Dacă regulile sale şi orice reguli de control valutar sunt îndeplinite.

Mecanisme valutare

3. Banca notificatoare.

Această bancă primişte detalii cu privire la

acreditiv de la banca emitentă. Banca notificatoare va verifica

acreditivul pentru:

a) autenticitate;

b) fezabilitiate;

c) reglementări de control valutar,

înainte de a-l transmite beneficiarului.

4. Beneficiarul.

Acesta este exportatorul (sau vânzătorul mărfurilor).

La primirea acreditivului, el trebuie să verifice dacă acesta corespunde

cu termenii şi condiţiile menţionate în contract.

9.2 Tipuri de acreditive documentare

Acreditivele documentare sunt clasificate în: revocabile sau irevocabile.

Un acreditiv documentar revocabil poate fi anulat sau modificat oricând fără înştiinţartea prealabilă a beneficiarului. Acest tip de acreditiv este întâlnit mai rar.

Enumerăm câteva caracteristici ale acreditivului documentar revocabil:

a) Un acreditiv documentar revocabil nu poate fi confirmat.

b) Banca notificatoare ar trebui să notifice beneficiarului un astfel de

acreditiv documentar revocabil prin fraza: „Fără angajamentul băncii

notificatoare.”

Un acreditiv revocabil poate fi modifocat sau anulat da către banca emitentă în orice moment şi fără o avizare prealabilă a beneficiarului.

Totusi, în baza prevederilor Publicaţiei nr. 500, banca emitentă trebuie să:

1.) ramburseze către altă bancă căreia i s-a prezentat un acreditiv revocabil cu plata la vedere, spre acceptare sau negociere – pentru orice fel de plată, acceptare sau negociere făcută de o asemenea bancă înaintea primirii de către aceasta a unei înştiinţări de modificare sau anulare, contra documente care sunt în concordanţă cu clauzele şi condiţiile acreditivului.

Acreditivul documentar

2.) Să ramburseze către altă bancă căreia i s-a prezentat un acreditiv

revocabil cu plata la termen, dacă o asemenea bancă, înaite de primirea unei înştiinţări de modificare sau anulare, a acceptat documente care apar pe recto a fi în conformitate cu termenii şi condiţiile acreditivului.

Un acreditiv documentar irevocabil reprezintă angajamentul ferm al băncii notificatoare de a efectua plata fără recurs.. Acreditivele  documentare irevocabile pot fi modificate sau anulate numai cu acordul părţilor.

Acreditivele documentare irevocabile pot fi confirmate sau neconfirmate de către banca notificatoare.

Principalele caracteristici ale acreditivului documentar irevocabil:

ü Un acreditiv documentar irevocabil poate fi modificat sau anulat numai cu consensul tuturor părţilor participante la acreditivul documentar respectiv;

ü Odată ce exportatorul a văzut că termenii şi condiţiile din acreditivul

documentar corespund cu cei din contract şi după ce a supus băncii

documentele solicitate, el va primi plata de la banca emitentă;

Alte tipuri de acreditive documentare:

Acreditivul la vedere. Acesta permite efectuarea plăţii imediat ce

documentele au fost prezentate.

Acreditivul cu plata amânată. Acest tip de acreditiv a devenit foarte popular în ultima vreme. În acest caz, plata documentelor nu se face în momentul prezentării acestora la bancă de către bneficiar, ci la o dată ulterioară, menţionată în acreditiv. Termenii unui astfel de acreditiv statuează, de exemplu: „disponibil după prezentarea următoarelor documente … dar plătibile numai ... zile după data facturii / conosamentului. Data prezentării, etc”1Publicaţia 500 menţionează, de asemenea, câteva tipuri de acreditive specializate cum ar fi:

Acreditivul transferabil. Este acel tip de acreditiv în baza căruia beneficiarul poate cere băncii plătitoare să permită utilizarea în totalitate sau parţial de către unul sau mai mulţi terţi (beneficiari secundari). Astfel, acreditivul poate fi transferat de la beneficiarul original către unul sau mai mulţi beneficiari.

Acest tip de acreditiv poate fi transferat odată, adică cel de-al doilea

beneficiar nu are dreptul să-l transfere nimănui.

Acest acreditiv se foloseşte în cazul exportului prin intermediari, atunci când furnizorul mărfurilor se nu tratează direct cu cumpărătorul final.

Intermediarul va cere cumpărătorului să deschidă un acreditiv documentar irevocabil transferabil, utilizabil şi plătibil la banca sa. Banca intermediarului va transfera apoi acreditivul la banca furnizorului, intermediarul putându-şi astfel îndeplini obligaţiile contractuale faţă de furnizor, fără a folosi propriile fonduri şi fără a recurge la credite bancare.

Acreditivul subsidiar sau „spate în spate” (engl. back to back). În baza acestui acreditiv, beneficiarul primului acreditiv poate să îl ofere ca

“garanţie” băncii notificatoare pentru asigurarea celui de al doilea acreditiv.

Acreditivul cu clauză roşie (engl. red clause). Acest acreditiv încorporează o concesie specială acordată beneficiarului, în sensul că îi permite băncii notificatoare să-i dea ca avans un procent din valoarea totală a acreditivului înaintea prezentării documentelor de transport. La origine, această clauză era scrisă cu cerneală roşie pentru a atrage atenţia.

Acest tip de acreditiv reprezintă o modalitate de finanţare a exportatorului de către importator, pentru care acesta din urmă poate solicita o anumită garanţie din partea beneficiarului până la livrarea mărfii şi depunerea actelor respective. Este utilizat în special în operaţiunile de intermediere, când exportatorul are mai mulţi furnizori locali, care trebuie plătiţi în numerar la livrare sau în cazul licitaţiilor locale plata trebuie să se efectueze pe loc.

Acreditivul documentar reînnoibil (engl. revolving). Acreditivul este deschis pentru o anumită valoare urmând ca banca să-l reîntregească automat pentru fiecare nouă tranşă; totalul sumelor reînnoite trebuie să se încadreze în valoarea globală a acreditivului. Scopul acestui acreditiv este de a înlocui o serie de acreditive către acelaşi beneficiar.

Acreditivul stand-by Acest tip de acreditiv poate fi emis de o bancă în numele unui client şi în favoarea unei părţi terţe din străinătate.

El acţionează ca o garanţie pentru banca emitentă în favoarea unui

beneficiar din străinătate.

Tipuri de acreditive documentare, clasificate de către Credit Suisse:

Tipuri de acreditive	Modalităţi de decontare
Acreditiv la vedere	Plată imediată la prezentarea documentelor. Contractul specifică plata în numerar.
Acreditiv cu plata amânată	Plata la scadenţă. Contractul specifică efectuarea plăţii la o dată în viitor (fără o cambie). După prezentarea documentelor, suma datorată în baza acreditivului poate fi obţinută sub forma unei plăţi în avans
Acreditv prin acceptare	Plata la scadenţă. Contractul specifică efectuarea plăţii la o dată în viitor (fără o cambie). După prezentarea documentelor, cambia poate fi scontată în vederea obţinerii imediate a sumei specificate în acreditiv
Acreditiv cu negociere	Beneficiarul poate obţine valoarea documentelor de la banca nominalizată cu autoritatea de a negocia. In cazul unui acreditiv negociabil, orice bancă este privită ca bancă nominalizată.
Acreditiv cu clauza roşie (red clause)	Un avans este pus la dispoziţia beneficiarului.
Acreditiv reînnoibil (revolving)	Beneficiarul primeşte plata în rate fixe pentru mărfurile livrate prin transbordări parţiale
Acreditiv stand-by	Acreditivul funcţionează ca o garanţie.
Acreditiv transferabil	Acreditivul este utilizat pentru plata furnizorilor beneficiarului.

Aranjamente speciale³:

Aranjament	Metoda de decontare
Acreditivul back-to-backt	Un comerciant aranjează ca furnizorul său să fie plătit prin intermediul unui acreditiv emis de către banca comerciantului. Acest acreditiv este asigurat de un acreditiv netransferabil emis în fvoarea comerciantului.
Cedare în cesiune de creanţă	Beneficiarul cedează toată sau parte din valoarea acreditivului unui furnizor.

9.3 Documentele prezentate băncii în cazul acreditivului documentar

Documentele prezentate băncii de către exportator sunt documentele financiare (cambia şi biletul la ordin) şi documentele comerciale.

Cele mai importante documente comerciale sunt:

Documentele interne:

• Factura şi factura externă

• lista de ambalare.

(aceste documente sunt emise de către exportator)

• Documentele de transport:

• Documente de titlu: conosamentul ;

• Scrisoarea de transport aerian/ Air Consignment note/sau Air

Waybill );

• Pe calea ferată (Scrisoarea de trăsură feroviară/Rail waybill/sau

Rail Consignment Note);

• Pe şosea (Scrisoarea de trăsură rutieră).

Documentele de asigurare:

• Poliţa de asigurare;

• Certificatul de asigurare.

Alte documente comerciale:

• EUR 1 (certificat de mişcare);

• Certificat de origine;

• Certificat de vârstă;

Documentele interne

Principalele documente interne utilizate în comerţul internaţional sunt:

Factura externă (engl. Export invoice) este întocmită, de obicei, pe un

formular cu antetul exportatorului şi prezintă detalii cu privire la marfă,

plată, termene de livrare, împreună cu detalii legate de greutate, unităţi de

măsură etc. Factura externă este emisă de către exportator (în Anexa nr. 3 se poate vedea specimenul unei facturi externe britanice).

Cele mai importante detalii pe care le oferă o factură externă sunt:

ü Numele şi adresa exportatorului;

ü Numele şi adresa importatorului;

ü Număr de referinţă, locul şi data emiterii;

ü Termene de livrare (în baza publicaţiei Camerei Internaţionale de Comerţ şi Industrie de la Paris Incoterms 2000);

ü Descrierea mărfurilor;

ü Cantitatea mărfurilor;

ü Suma totală plătibilă de către importator;

ü Semnătura exportatorului.

Funcţiile facturii sunt, în principal:

ü Aceasta arată că măfurile au fost vândute;

ü Aceasta arată că s-a efecuat transferul de proprietate de la vânzător la cumpărător;

ü Aceasta este utilizată pentru încasarea contravalorii mărfurilor vândute;

ü Aceasta este utilizată pentru efectuarea formalităţilor vamale.

Sunt cunoscute mai multe tipuri de factură, în afara facturii comerciale:

1. Factura pro forma – aceasta este emisă înaintea încheierii contractului;

este un document solicitat de către importator în vederea realizării unor

formalităţi (de exemplu obţinerea licenţei de import).

2. Factura consulară – este întocmită pe formularul solicitat de către ţara

în cauză. Aceasta este un document solicitat de către vama din ţările

importatoare pentru stabilirea taxelor vamale. Formularele se pot obţine

de la ambasada sau consulatul din ţara importatorului. Exportatorul

completează detaliile pe formular şi apoi documentul este autentificat de

către consulatul importatorului. Acest consulat este situat în ţara

exportatorului.

Principalul scop al facturii consulare este de a certifica faptul că

exportatorul nu face „dumping” la preţurile mărfurilor exportate.

3. Facturi legalizate – În acest caz, exportatorul prezintă ambasadei din

ţara importatorului facturile împreună cu documentul de transport.

Se verifică, de exemplu dacă pentru mărfurile care urmează a se importa

există un preţ de piaţă stabilit corect, după care se ştampilează facturile

în acest sens.

4. Factura vamală este un document cerut la import în anumite ţări

(ţările membre Commonweath) pentru a determina structura preţurilor şi

preţurile nete (după deducerea taxelor) pe piaţa ţării de origine.

Ea serveşte ca element de referinţă pentru calculul taxelor vamale.

Lista de ambalare (engl. packing list) – Aceasta este un document intern al unei societăţi comerciale, care dă detalii cu privire la mărfurile ambalate şi conţine marcări, numerotări, precum şi detalii cu privire la greutatea

mărfurilor respective.

Documentele de transport

Principalele documente de transport5 utilizate în comerţul internaţional sunt:

Conosamentul (engl. Bill of lading) – Acest document se emite atunci când mărfurile sunt transportate pe apă. Sunt emise şi semnate, de obicei, două sau trei originale în numele societăţii transportatoare sau al agentului acesteia. Conosamentul este eliberat, de regulă, de către căpitanul vasului pentru a certifica că a preluat marfa spe a fi predată destinatarului într-un port indicat. Datorită funcţiilor pe care le îndeplineşte, conosamentul este:

1. o adeverinţă semnată __________de armator şi eliberată expeditorului pentru a face dovada că mărfurile pe care acesta le descrie au fost încărcate pe un anumit vas, cu o anumită destinaţie;

2. un titlu de proprietate asupra mărfii specificate de conosament care

permite destinatarului să preia marfa respectivă la destinaţie sau să

dispună de ea, girând sau cedând conosamentul;

3. o dovadă a existenţei şi conţinutului contractului de transport.

Conosamentul nu este în sine un contract de transport, contractul de

transport se încheie, de regulă, înainte de eliberarea conosamentului,

însă constituie o dovadă deplină a termenilor şi condiţiilor contractului

de transport.

Un conosament prezintă, în mod normal, următoarele detalii

ü numele societăţii de transport;

ü numele transportatorul care este, de obicei, exportator sau agentul

exportatorului;

ü numele destinatarului. Dacă pe faţa conosamentului apar cuvântele

„la ordinul” atunci transportatorul/exportatorul trebuie sa andoseze

conosamentul.

În cazul în care conosamentul a fost andosat astfel, atunci el este transferat prin livrare. Odată ajunse mărfurile la destinaţia lor, ele sunt eliberate purtătorului originalului conosamentului. În mod normal, conosamentul este întocmit “la ordin” şi este andosat de către exportator.

ü partea notificatoare este persoana pe care o înştiinţează societatea transportatoare în momentul sosirii mărfurilor;

ü numele vasului care efectuează transportul;

ü portul;

ü marcările şi numerele care apar pe cutiile în care sunt ambalate

mărfurile;

ü o scurtă descriere a mărfurilor;

ü numărul cutiilor;

ü se menţionează dacă costul navlului a fost plătit deja sau dacă plata

navalului este scadentă la data sosirii la destinaţie;

ü se menţionează dacă conosamentul în cauză reprezintă originalul

documentului;

ü etc.

ü  

9.4 Elemente generale privind acreditivul documentar

Cererea de deschidere a acreditivului documentar cuprinde, în principal, următoarele elemente:

ü Numele complet al ordonatorului, adresa postală completă (inclusin

codul poştal);

ü Data la care cererea de deschidere a acreditivului a fost completă şi

prezentată;

ü Data şi locul expirării acreditivului:

ü Beneficiarul: acesta este adesea, nu mereu, vânzătorul mărfurilor.

Ordonatorul acreditivului trebuie să-i numele şi întreaga adresă poştală.

Metodele de transmitere a acreditivului:

Se va transmite prin AIR MAIL? Sau se va transmite prin: cablu,

telegramă, telex, fax, SWIFT?

ü Confirmarea

Părţile contractante au stabilit în avans dacă acreditivul este irevocabil

sau revocabil sau dacă acreditivul irevocabil trebuie să fie confirmat de

o altă bancă.

ü Transferabil:

Pentru a fi transferabil, pe un astfel de acreditiv trebuie specificat, în

mod expres, de către banca emitentă „transferabil”.

ü Suma acreditivului:

ü Metoda de plată în baza acreditivului: acreditv la vedere, cu plata

amânată, prin acceptare sau negociere.

ü Dacă sunt permise livrări parţiale ale mărfii?

Sunt premise numai dacă se specifică în mod expres.

ü Sunt permise transbordările?

ü Documentele care vor prezentate în baza acreditivului.

Ordonatorul acreditivului trebuie să specifice tipurile de documente care vor fi prezentate, documente care vor fi prezentate de către beneficiar la plată/acceptare/sau negociere. În cazul acreditivului documentar, sunt prezentate băncilor următoarele tipuri de documente:

A. Cambii trase de beneficiar la vedere sau la termen (la 30, 60, 90 sau

180 zile de la vedere);

B. Factura comercială;

C. Documentele de transport solicitate.

Aceste documente vor depinde de modalitatea de transport utilizată:

ü Pe calea aerului (Scrisoarea de traăsură aeriană);

ü Pe calea ferată (Scrisoarea de trăsură feroviară/Rail waybill/sau Rail

Consignment Note);

ü Pe şosea (Scrisoarea de trăsură rutieră);

ü Pe apă (conosament/ bill of lading);

D. Documente de asigurare.

E. Alte documente prezentate băncilor:

• Certificat de origine;

• Certificat de analiză;

• Lista de ambalare;

etc.

ü Semnarea formularului de deschidere de acreditiv.

ü  

Fiecare cerere de deschide acreditiv trebuie să fie semnată şi datată de

către ordonatorul acreditivului.

Avantaje şi dezavantaje pentru exportator şi importator

în cazul acreditivului documentar

Principalele avantaje pentru exportator sunt :

ü Dependenţa importatorului de starea sa de solvabilitate este înlocuită de dependenţa de o bancă.

ü în cazul în care acreditivul este confirmat de o bancă din ţara

exportatorului, exportatorul nu mai este supus riscului de ţară.

ü în cazul în care acreditivul îmbracă forma unuia irevocabil, acesta nu poate fi anulat fără acordul expres al exportatorului.

ü  

Principalele dezavantaje pentru exportator sunt:

ü exportatorul trebuie să întocmească documentele corect. Orice mică

discrepanţă între documente poate cauza întârzieri la plată.

Principalele avantaje pentru importator sunt:

♦ întrucât exportatorul este sigur că importatorul va plăti, importatorul

poate să negocieze mai bine termenele de cumpărare a mărfurilor.

♦ importatorul poate controla termenul expedierii mărfii şi destinaţia

acestora.

♦ există asigurarea că nu se va efectua nici o plată până când documentele de titlu nu se primesc şi sunt întocmite corect.

♦ protecţia este dată de Publicaţia nr. 500.

Principalele dezavantaje pentru importator sunt:

ü întrucât băncile lucrează numai cu documente şi nu cu mărfuri, nu se acordă protecţie împotriva calităţii proaste sau a mărfurilor cu defecte.

ü în cazul în care acreditivul este irevocabil, acesta nu poate fi anulat fără acordul exportatorului.

9.5 Concluzii

În acreditivele documentare, băncile implicate în derularea acestora se ocupă numai de modul de întocmire a documentelor şi nu de mărfurile sau serviciile la care se referă documentele respective.

De aceea, cea mai importată funcţie pe care o are de îndeplinit personalul sucursalei unei bănci însărcinate cu derularea acreditivelor documentare este examinarea “documentelor menţionate”.

Pierderea din vedere a termenelor şi condiţiilor acreditivului poate cauza apariţia unor discrepanţe care conduc la neefectuarea plăţii la termenele stabilite prin acreditivele respective, astfel:

♦ prezentarea cu întârziere a documentelor la bancă conduce, uneori, la

expirarea termenului de valabilitate a acreditivului;

♦ întârziere în livrarea mărfii;

♦ descrierea mărfurilor din facturi nu este aceeaşi cu cea făcută în acreditiv.

Prezentarea documentelor

Clienţii băncilor trebuie să se asigure întotdeauna că documentele anexate la acreditivul documentar să fie prezentate funcţionarului bancar al sucursalei sau al unei direcţii din centrala băncii care iniţial a avizat acreditivul.

Furnizarea documentelor unei sucursale sau direcţii necorespunzătoare a băncii poate să producă întârzieri în efectuarea plăţilor. Clientul care prezintă băncii documentele trebuie să dea instrucţiuni precise privind mijlocul de plată (prin cee sau Banks draft8, prin creditarea unui cont în acest caz, ar trebui furnizate numărul contului bancar şi sucursalele băncii).

Alte probleme care pot să apară la prezentarea documentelor sunt:

- Cambiile pot fi trase incorrect sau neandosate.

- Cazul în care consamentele prezentate băncii, purtând menţiunea

„shipped on board”/ „încarcat la bord” nu sunt semnate sau nici măcar

datate de către autoritatea oficială.

- În cazul în care unele documente solicitate în baza acreditivului lipsesc.

- În cazul în care documentele de asigurare au înscrisă o valoare

incorectă sau în cazul în care riscurile care urmează a fi asigurate în

baza acreditivului nu sunt acoperite etc.

Practica acreditivului documentar prezintă două principii fundamentale ale acestuia:

- independenţa acreditivului faţă de contractul de bază, în sensul că, dacă

exportatorul îşi îndeplineşte obligaţiile din acreditiv , plata se va efectua

în conformitate cu termenii acreditivului, indiferent de neînţelegerile

care pot apărea cu privire la contractul de bază. Este important faptul că

toate părţile sunt încredinţate că băncile, cea emitentă sau cea

confirmatoare, îşi vor respecta obligaţiile de plată.

- cerinţa ca documentele prezentate băncii să fie în strictă concordanţă cu

termenii acreditivului.

Incasso-ul documentar şi acreditivul documentar

Deşi între incasso-ul docuentar şi acreditivul documentar există unele elemente similare, totuşi între acestea există, de asemenea, şi importante deosebiri.

Acestea sunt concluzionate în următorul tabel:

incasso-ul docuentar	acreditivul documentar
1. Exportatorul îi solicită băncii sale să deruleze incasso-ul.	1. Importatorul (ordonatorul) îi solicită băncii să emită acreditivul documentar.
2. Exportatorul controlează ceea ce fac băncile prin includerea în ordinul de incasso.	2. Importatorul controlează ceea ce fac băncile prin specificarea documentelor solicitate.
3. Pentru exportator, obţinerea plăţii depinde de capacitatea de plată a importatorului.	3. Pentru exportator, obţinerea plăţii depinde de întocmirea corectă a documentelor şi de credibilitatea băncii care va efectua plata.
4. Pentru importator, obţinerea documentelor depinde, de obicei, de plata sau acceptarea cambiei.	4. Pentru importator, obligaţia de plată apare atunci când întocmeşte cererea de deschidere acreditiv. Obţinerea documentelor nu necesită alte formalităţi suplimentare.

Ordinea metodelor de plată descrise până acum

Literatura de specialitate recomandă clienţilor băncii acordarea unei atenţii

speciale atât incasso-ului documentar, cât şi acreditivului documentar,

întrucât aceste modalităţi de plată sunt foarte complicate, şi, în acelaşi timp acestea reprezintă singurele posibilităţi pe care le pot alege importatorii sau exportatorii pentru efectuarea unei plăţi în vederea stingerii unei datorii.

În cele ce urmează, sunt menţionate principalele modalităţi de plată

disponibile prezentate din punctul de vedere al exportatorului. Acestea sunt prezentate în ordinea descrescătoare a riscului, cea mai periculoasă

modalitate fiind prima. În acelaşi timp, riscul creşte din punctul de vedere al importatorului.

1. Expedierea mărfurilor (ceea ce înseamnă trimiterea acestora în

străinătate fără existenţa unui contract de vânzare internaţională şi

aşteptarea efectuării plăţii pentru mărfurile vândute).

2. Operaţiunile comerciale de open account (ceea ce presupune că

mărfurile sunt transmise, iar plata se va efectua la anumite intervale

de timp).

3. Documentele sunt transmise direct importatorului, iar plata se va

efectua atunci când acestea sunt primite (lucru care nu îi conferă

exportatorului nici un control).

4. Incasso-ul documentar.

5. Acreditivul documentar.

6. Plata în avans (ceea ce înseamnă că exportatorul îşi va primi banii

înaintea trimiterii mărfurilor şi există o perioadă de creditare în

timpul căreia banii pot fi utilizaţi pentru producerea sau

cumpărarea mărfurilor care urmează a fi exportate).